“Românca despre care Charlie Chaplin spunea că este, alături de Winston Churchill ÅŸi Albert Einstein, unul dintre cele mai mari genii pe care le-a cunoscut vreodată omeniriea, este comemorată în Europa.
Clara Haskil, una dintre cele mai mari pianiste ale lumii, şi-a găsit tragicul sfârşit pe 7 decembrie, cu 48 de ani în urmă. Aproape la fel de mulţi ani au trecut de când pianista, născută în Bucureşti în 1895 a fost uitată în ţara ei.
ÃŽn timp ce în România nimic nu aminteÅŸte de Clara Haskil, în ElveÅ£ia o stradă ÅŸi o piaţă îi poartă numele. ÃŽn Vevey se organizează o dată la doi ani Festivalul Clara Haskil, unul dintre cele mai importante concursuri de pian din lume, iar în Marea Britanie se va lansa, în ianuarie 2009, cartea “The Shameful Peace”, scrisă de Frederic Spotts, în care este inclusă ÅŸi o biografie a Clarei. [...]
La numai 6 ani Clara a intrat la conservatorul bucureştean, unde talentul său de „copil minune“ nu a fost, din păcate, apreciat ca atare. Regina Elisabeta, căreia i-a atras atenţia cu talentul său, i-a oferit o bursă, iar la 7 ani Clara studia deja în Viena.
După părerea unchiului sau, Avram Moscuna, care o avea în grijă, nici Viena nu era „suficientă“ pentru talentul Clarei, aÅŸa că cei doi s-au mutat la Paris, unde Clara urma să ia lecÅ£ii cu Alfred Cortot, acelaÅŸi care mai târziu l-a avut ca elev ÅŸi pe Dinu Lipatti. La 14 ani, Clara Haskil a abosolvit Conservatorul din Paris. La criticile ÅŸi refereniÅ£ele excelente pe care le primise, nimeni nu ar fi zis că va avea probleme să îşi câştige singură existenÅ£a. O problemă, însă, a fost sănătatea ei. O scolioză gravă o leagă de pat ÅŸi un corsaj de gips îi obligă mâinile la nemiÅŸcare. Patru ani petrece pianista încorsetată într-un pat de spital, în localitatea franceză Berck-sur-Mer. “(citeste mai departe)
