Bookmark – Omul in cautarea sensului vietii

(1) “printre gardieni existau unii sadici, sadici în cel mai pur sens clinic [...] (dar ÅŸi) unii cărora le era milă de noi. ÃŽl voi menÅ£iona aici doar pe comandantul lagărului de unde m-am eliberat. După eliberare s-a descoperit – ceea ce doar doctorul lagărului, el însuÅŸi un deÅ£inut, ÅŸtiuse – că acest om scosese sume deloc mici de bani din propriul său buzunar pentru a face rost de medicamente pentru deÅ£inuÅ£ii săi, aducându-le din oraÅŸul din apropiere. [...]

Din toate acestea putem învăţa că în lumea aceasta există două rase de oameni, două ÅŸi numai două: “rasa” omului cu bun-simÅ£ ÅŸi cea a omului nesimÅ£it. Peste tot le vom întâlni pe amândouă; amândouă penetrează în toate grupurile societăţii. Niciun grup social nu este alcătuit în întregime doar din oameni simÅ£iÅ£i sau doar din nesimÅ£iÅ£i. Din acest punct de vedere nici un grup nu este o “rasă pură” – ÅŸi tocmai de aceea puteam uneori întălni căte un om plin de bun-simÅ£ printre gardienii lagărului.”

(2) “Vreau să-mi îndrept atenÅ£ia asupra influenÅ£ei nefaste pe care o exercită acel sentiment de care atât de mulÅ£i pacienÅ£i se plâng astăzi, respectiv sentimentul unei depline extreme lipse de sens a vieÅ£ii lor. AceÅŸtia sunt bântuiÅ£i de trăirea golului lor interior, a vidului lăuntric. Ei se află prinÅŸi în acea stare pe care eu o numesc de “vid existenÅ£ial”. [...]

Un sondaj de opinie recent a dezvăluit faptul că circa 25% dintre studenÅ£ii mei europeni sufereau mai mult sau mai puÅ£in din pricina “vidului existenÅ£ial”. Iar printre studenÅ£ii mei americani, proporÅ£ia era de 60%.”

“Vidul existenÅ£ial se manifestă mai ales printr-o stare de plictiseală. Azi putem sa-l înÅ£elegem pe Schopenhauer care afirma că omenirea este sortită să oscileze la nesfârÅŸit între două extreme, între necazuri ÅŸi plictiseală. Azi, plictiseala le dă mai mult de furcă psihiatrilor decât o fac necazurile vieÅ£ii.”

(3) “Sondaje recente de opinie realizate în rândul publicului austriac arată că oamenii cei mai respectaÅ£i de către marea majoritate a celor chestionaÅ£i nu sunt artiÅŸtii sau savanÅ£ii de seamă, nici marii oameni politici, nici personalităţile din lumea sportului, ci aceia care fac faţă unui destin teribil cu fruntea sus.”

(4) “Societatea de azi se caracterizează prin faptul că este orientată pe realizări ÅŸi, în consecinţă, îi adoră pe cei care au succes ÅŸi sunt fericiÅ£i, iar în mod special îi adoră pe tineri. [...] Dacă cineva susÅ£ine că valoarea individului rezidă doar în utilitatea sa prezentă, atunci credeÅ£i-mă, numai datorită inconsecvenÅ£ei sale, un astfel de om nu pledează pentru eutanasiere, în acord cu programul lui Hitler, adică pentru omorărea “din milă” a tuturor celor care si-au pierdut utilitatea din cauza vârstei înaintate, a unei boli incurabile, a degradării mintale sau a unui handicap, oricare ar fi acela.”

(5) “ÃŽn ceea ce priveÅŸte conceptul de vină colectivă, eu personal consider că este nedrept să consideri o persoană responsabilă pentru comportamentul altei persoane, sau al unui grup de oameni. [...] Odata, o americancă mi-a reproÅŸat: “Cum de continuaÅ£i să scrieÅ£i o parte din cărÅ£ile dumneavoastră în limba germană, în limba lui Adolf Hitler?” Ca răspuns am întrebat-o dacă are cuÅ£ite în bucătărie ÅŸi, când mi-a spus ca da, m-am prefăcut îngrozit ÅŸi ÅŸocat ÅŸi-am exclamat: “Cum de vă mai folosiÅ£i de cuÅ£ite după ce nenumăraÅ£i criminali le-au folosit pentru a-ÅŸi înjunghia ÅŸi ucide victimele?” ”

via: Monica (mulţumiri pentru recomandare)