Un sultan se afla pe un vas împreună cu unul dintre cei mai buni servitori ai săi. Servitorul, care nu mai fusese înainte luat în călătorie si nici nu văzuse vreodată coasta, striga, tremura, ţipa şi se văicărea pe vas. Toţi erau binevoitori cu el şi încercau să-i potolească frica, dar bunătatea lor îi ajungea numai până la urechi, nu şi în inima fricoasă.

Stăpânul abia mai putea suferi să audă ţipetele servitorului, călătoria peste apele albastre, sub cerul senin nu mai era o plăcere pentru el.
Atunci doctorul cel înţelept se apropie de el şi îi spuse:

- Înălţimea voastră, cu permisiunea voastră, eu pot să îl linistesc.

Fără să ezite o clipă, sultanul îi dădu permisiunea. Doctorul le ordonă marinarilor să îl arunce pe servitor peste bord. Servitorul se zvârcoli în apă, încercă să tragă aer şi se apucă de marginea bărcii, implorând să fie luat înapoi în barcă. Aşa că îl traseră sus de păr. Din acel moment stătu foarte liniştit într-un colţ. Nimeni nu mai auzi un cuvânt de spaimă din gura lui.

Sultanul, uluit, îl întrebă pe doctor:
- Ce înţelepciune e cuprinsă în fapta ta?

Acesta răspunse:
- El nu a gustat niciodată sarea mării. Şi nu a ştiut cât de mare era pericolul în apă. Aşa că nu putea şti cât de minunat era să aibă scândurile viguroase ale bărcii sub el. Numai cel care înfruntă pericolul poate aprecia valoarea păcii şi a liniştii.

(Peseschkian N., PoveÅŸti orientale ca instrumente de psihoterapie, Ed. Trei, BucureÅŸti, 2005)

via

Strolling along the beach, a woman catches sight of a young man who appears to be dancing at the water’s edge. The young man bends down, straightens to his full height and then casts his arm out in an arc. Drawing closer, she sees that the sand is littered with starfish and he is throwing them, one by one, back into the sea.
- There are stranded starfish as far as the eye can see. What difference can saving a few of them possibly make? – she says.
Smiling, he stoops down and tosses another starfish out over the water, saying
-It made a difference to that one.

Odată un tată ÅŸi un fiu ÅŸi-au luat măgarul la târg să-ÅŸi cumpere de mâncare. La început, tatăl a încălecat măgarul ÅŸi băiatul a mers pe lângă. Pe măsură ce treceau, de pe marginea drumului au început remarcile: “Ce îngrozitor! Ditamai bărbatul merge călare, în timp ce bietul băieÅ£el merge pe jos.”
Nedorind sa fie criticat, tatăl a descălecat ÅŸi l-a lăsat pe băiat pe măgăruÅŸ. Dar atunci lumea a început să spună: “Ce ruÅŸine! Tatăl merge pe jos ÅŸi băieÅ£elul merge călare.”
Până la urmă au încălecat amândoi. Cineva de pe marginea drumului a inceput sa se mire:”Câtî cruzime! Doi să-l călărească pe bietul măgăruÅŸ.”
Auzind acestea, au descălecat amândoi ÅŸi au luat-o pe jos. Dar trecătorii au chicotit: “Câtă prostie. Merg amândoi pe jos ÅŸi măgarul ăla perfect sănătos nu cară nimic.”
În final, tatăl şi fiul au ajuns la târg. Copilul mergea pe jos si barbatul ducea magarul in spinare.

Morala: Orice ai face cineva tot te va critica.

A father, son, and their donkey were traveling from one village to another. The boy walked while the man rode the donkey. The father overheard a bystander say, “That’s a shame. Look how that man is making that poor boy walk.”
Not wanting to be the object of criticism, the father and son changed places. The boy rode the donkey while the man walked. He then heard a woman comment, “Look how that boy on the donkey is making that poor man walk.”
The father and son both climbed onto the donkey. As they traveled down the road, someone said, “Look how that man and boy are making that poor donkey suffer.”
They both got off and walked. The people remarked, “Look at that stupid man and boy. They’re walking when they could be riding that donkey.”
When they entered the next village, the boy was walking and the man was carrying the donkey!

No matter what you do, someone will find fault.

—
Kent Crockett – I Once Was Blind But Now I Squint

via 1 and 2.

A Native American grandfather was talking to his grandson about how he felt about a tragedy. He said:
- I feel as if I have two wolves fighting in my heart. One wolf is the vengeful, angry, violent one. The other wolf is the loving, compassionate one.
The grandson asked him:
- Which wolf will win the fight in your heart?
- The one I feed, answered the grandfather.

Traducere in l.romana.

via

Un maestru zen în călătoria sa se opri langa un templu. Cum era foarte frig, luă o statuie de lemn a lui Buddha si făcu foc cu ea.
Preotul templului trezit de lumina flăcărilor fugi in grabă să vadă ce s-a întâmplat crezând că este vorba de un incendiu. Când constată ce se întâmplă, bulversat de sacrilegiu strigă:
-Ce ai făcut? Ai ars trupul lui Buddha!
Maestrul luă un baston şi începu să caute prin jar.
-Acum ce faci? îl întrebă preotul.
-Caut oasele lui Buddha.
-Care oase? Nu vezi că e o statuie de lemn?
-Ahh, păi atunci mai da-mi una să pun pe foc.

***

Un filozof întâlni într-o zi un maestru zen şi vrând să-l pună în dificultate îl întrebă:
-Fără cuvinte şi fără tăcere îmi poţi spune ce este realitatea?
Maestrul îi dădu un pumn în faţă.

***

Doi călugări, Tanzan şi Ekido, tocmai vroiau să traverseze un râu care ieşise din matcă. Lângă ei, o tânară fată singură si neputincioasă ii rugă să o ajute să traverseze apa impreuna cu ei. Tanzan fără să stea prea mult pe gânduri, o luă în braţe şi o duse în cealaltă parte a apei. Ekido, stăpânindu-şi mirarea nu spuse nimic până nu ajunseră la templul unde urmau să-şi petreacă noaptea. Nereuşind să se mai abţină işi mustră tovaraşul de drum:
-Stii bine ca nu-i voie să ne atingem de nici o femeie. Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?
-Aşa e, am luat-o in brate, dar am lăsat-o jos pe malul apei, tu în schimb de atunci o tot porţi pe umeri.

Un guru i-a promis unui scolastic ca il va ajuta sa aiba o revelatie mai presus de tot ceea ce contin scrierile. Tulburat, acesta l-a intrebat in ce ar putea consta.
- Du-te in ploaie si ridica-ti capul si bratele catre cer. Vei avea astfel prima revelatie.
A doua zi, eruditul se plange:
- Am facut cum mi-ai spus. Apa mi-a intrat pe gat si m-a muiat tot. M-am simtit ca un idiot.
- Trebuie sa recunosti ca pentru prima zi este o revelatie destul de importanta, nu crezi?

via