ZAMBITI VA ROG

O foto-leapsa de la Mili:

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
2. Pick the 4th picture in that folder
3. Explain the picture
4. Tag 4 people to do the same!

E o fotografie pe care am downloadat-o mai demult de pe internet. Eram departe de casa, imi era tare dor de Cluj, iar pe calculatorul meu nu aveam nici o poza cu Clujul. :)

Dau si eu leapsa mai departe la Gabriela, Aida, Adina si Roxana.

…venita de la Aida si pornita de Blog de Vrancea:

‘de ce raspundeti la o leapsa? Care-s motivele pentru care va bagati in asa ceva? Adicatelea, de ce? Nu vi-i lene, nu va enerveaza sa scrieti pe teme date?‘

Nu ma enerveaza. :) Mai degraba ma amuza (unele) sau mi se par interesante (altele). Sunt unele la care nu prea am inspiratie sau nimic interesant de scris si-atunci las un raspuns la comentarii.
Ce nu-mi place la ele e ca pot parea exclusiviste. De obicei raspund la ele numai cei nominalizati.
Au insa si un anumit farmec. Parca imi aduc un pic aminte de compunerile din scoala pe o tema data. Ce bine ca nu trebuie sa aiba cel putin doua pagini! :))

Tema de casa pentru: Mili, Adina, Iren, Roxana, Razvan si celor care urasc sau iubesc lepsele. ;))

Din Arhitectura egocentrica a lui Iren:

“Nu te invata nimeni cum sa ai grija de tine, cum sa ai de-a face cu nefericirea, sau cu prea-marea fericirea [...] Fiecare se descurca in interiorul lui asa cum poate, desi pentru unii e mult prea greu, pentru ca unii descopera ca si-au construit un azil sinistru in interior sau pur si simplu nici nu au o casa interioara, dorm sub cerul liber al propriului eu si le tuna si fulgera in cap.”

Cand sunt singura acasa si suparata, ma trezesc uitandu-ma pe fereastra. Am una ce da intr-o lume echilibrata, ordonata, calculata a stiintelor. Dintre toate una imi place cel mai mult. Armonia si ordinea ei ma fac sa o aseaman cu muzica si cufundandu-ma in universul ei, uit de zgomot si dezordine si durere…

Mai este o fereastra care da in lumea artelor, unde totul e misterios, strain si totodata tulburator de familiar. Ma incanta, dezarmeaza, intriga, linisteste si uneori ma sperie. Sunt atenta in ce parte privesc si imi aduc aminte ca totusi lumea aceea nu e casa mea, eu doar ma uit pe fereastra.

Una dintre ele da intr-o curte cu cele mai dragalase lucruri pe care le-am vazut vreodata. Cand deshid aceasta micuta fereastra mi se umple sufletul de liniste si bucurie: vad o curte in care tot timpul este soare, in care este loc intotdeauna de zambete si hohote de ras, de glume si ghidusii.

Mai am o camera plina cu idei in forma de margele in care imi place sa imi invit prietenii. La intrarea in camera sunt ciocane. Tot timpul acolo intra margele-idei din afara si noi cu niste ochelari de protectie si ciocane in mana, mai mari sau mai mici (unele e bine sa fie cat se poate de mici) le testam taria si suntem curiosi daca se pot sparge.

Am uitat sa va spun: imi place sa merg in vizita. In fiecare casa noua caut sa vad inspre ce alte universuri dau ferestrele lor.

Primita de la Adina.

Toamna imi aduce aminte de Cluj si inceperea scolii cu toata forfota din oras, plimbarile prin Parcul Mare, Faget si Cetatuie, de castane prajite si buzunare cu castane salbatice, de frunzele de toamna ce le strangeam intr-un borcan infasurat in hartie maro in biblioteca, de filozofie, poeziile lui Sorescu, Insomnia si chefurile cu chitara, de struguri negri de la tara, must si vin, de jazz si folk, si ceaiuri fierbinti, paltoane lungi si umbrele…

–

p.s.: as da-o si eu mai departe la Roxana, Iren, Gabriela, Cristi C. filozoful si Cristi din Vancouver, Diana, Mihai, Aida B, Mili, Vic si tuturor celor care iubesc toamna.