Pe la sfarsitul generalei si in liceu am ascultat cea mai multa muzica. Primul lucru pe care il faceam cand ma trezeam era sa pornesc MTV-ul si ultimul lucru la sfarsitul zilei, sa opresc casetofonul. :D Muzica era pe-atunci ce e internetul acum, I was addicted. :D
Tot prin acea perioada un coleg mi-a spus ca lui nu-i place sa asculte nici o muzica. Era prima data cand auzeam asa ceva si nu-mi venea sa cred. I-am pus o stampila mare-invizibila pe frunte: gol! si mi-am zis ca o fi el mai ciudat.

Si totusi de o vreme ascult muzica foarte rar si mai ales cand lucrez (aproape) orice muzica imi distrage atentia. Unele piese ma intristeaza, altele sunt asa de pline de viata de imi vine  sa las totul si sa plec, altele sunt sacaitoare sau banale – un zgomot de fond.
Singura muzica pe care o pot asculta cand lucrez fara sa imi distraga atentia si care dimpotriva ma ajuta sa ma concentrez e Enya.

Azi cand citeam un articol despre “Mozart effect”  mi-am amintit din nou de ea.

Am sa incerc si Mozart.

Sunt curioasa care e muzica ce va ‘izoleaza’  si va ajuta sa lucrati mai bine?

–

Mi-a placut la culme un comentariu la articol:

My roomate always listened to music as well, but he had a very strange habit: he would listen to the music at unusually fast speeds. Some 30-50% faster than normal. Usually, he would ramp the speed up over time. He said it helped him type and code faster.

I was skeptical (and irritated), but when I tried it, it seemed to have the same effect on me. I don’t know if it made us any SMARTER, but it made it easier for us to program complex programs more efficiently for longer periods of time.

Frankly, the technique saved my grade in some of the more difficult programming classes.

I wonder if the effects are related?

–
As incerca si asta! :)) Doar ca eu nu as avea nevoie neaparat de viteza acum. E bine totusi de tinut minte, poate functioneaza la altii. :D